Termenul de boală heredodegenerativă a sistemului nervos se referă la un grup de boli cu etiologie necunoscută, determinate genetic, care implică leziuni sistematizate şi simetrice ale sistemului nervos de la periferie la cortexul cerebral, sub forma unor procese degenerative lente, fără necroze şi fără fenomene inflamatorii. Contrar altor celule ale organismului, neuronii nu se reînnoiesc prin mitoze, informaţia care menţine diferenţierea celulară fiind codată în cromozomi.

Ereditatea intervine ca factor unic şi exclusiv în determinismul majorităţii bolilor degenerative ale sistemului nervos. în unele boli eredodegenerative, pe lângă leziunile nervoase, putem întâlni leziuni asociate şi în  alte sisteme sau organe

Marea majoritate a demenţelor constituie o clasă de afecţiuni neurodegenerative caracterizate prin alterarea persistentă şi progresivă a funcţiilor cognitive, cu evoluţie către invaliditate şi moarte prematură. Din punct de vedere semiologic însă, demenţa reprezintă un sindrom clinic caracterizat printr-o deteriorare cognitivă globală, care implică un declin faţă de nivelul anterior de funcţionare şi care asociază o gama larga de simptome psihice, psihologice si comportamentale. Funcţiile cognitive afectate în mod obişnuit în demenţe sunt: memoria, capacitatea de invatare, atentia, orientarea, calculul, limbajul, gandirea si judecata. Aceste tulburări ale funcţiilor cognitive sunt uneori precedate şi aproape întotdeauna însoţite de tulburari ale controlului emoţional, modificari ale personalităţii, sau simptome psihiatrice (apatie, depresie, tulburări psihotice)  şi tulburări comportamentale.

Demenţele sunt afecţiuni frecvente, incidenţa celor degenerative crescând cu vârsta, astfel încât peste 65 de ani circa 10% din populaţie este afectată.

Stabilirea diagnosticului pozitiv şi iniţierea tratamentului trebuie să fie făcută de către un medic neurolog.

Leave a Reply